Iubiri necompromise

Am desenat
Pe-un petec roz de scai
Un cer senin ca-n Rai
Şi câteva raze de soare,
Sub formă de evantai...

Am pictat un înger bălai
Cu care mă plimb mereu
Pe cerul viselor,
Dansez pe muzica stelelor
Când se aprind,
În hora ploilor mă prind
Şi lumea toată o cuprind
În palma mea...

Pe norii albi de pluş
Am desenat un cărăbuş,
Mi-am făcut inima căuş
Să pot să prind
Un fior de dor din zbor...

Un vis înălţător,
Mă face să plutesc de zor
Prin lumi necunoscute...
Vrute şi nevrute
Vorbesc, chiar şi pe tăcute
Cu zorii dimineţii,
Lăcătele porţii interzise
Sunt deshise
Pentru iubirile necompromise...

Mii de rânduri scrise,
Scrisori încă nedeschise
Aşteaptă bucuriile promise,
Speranţele ucise
N-au loc în inimile
Aprinse de focul iubirii...

Nici clipa rătăcirii
Nu are unde să stea,
E ocupată masa mea,
Chiar şi scaunul e rupt,
Pentru sufletul tău urât...

În lumea mea,
Există doar iubire
Şi fericire
Cât nu poţi duce tu...
Cu mine, nu poţi juca teatru,
Nu trebuie să fii actor,
Nici măcar amator...

Eu am inima curată,
Ce cu nimic
Nu poate fi cumpărată,
Sufletul mi-e ca un potir
Plin cu petale de trandafir,
Din cerul meu, curge mir
Atunci când lumea-i rea...

Iubirea e lumina
Din viața mea,
Iubirea-i tot ce este
Și tot ce va urma...
Iubirea-i fericirea mea,
Dar poate fi și a ta.


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit