Mă doare...

Cât mă doare noaptea,
Când se aşterne
Peste singurătatea mea,
Mă uit la perna ta,
Au curs atâtea lacrimi peste ea!

Cât mă doare dimineaţa
Când lângă mine nu-ţi văd faţa!
Cât de amară îmi e viaţa,
De ce i-a dispărut dulceaţa?

Cât mă doare sunetul ploii,
Îmi aminteşte de flăcările văpăii
Din focul iubirii ce ne-a unit,
Cât mi-e dor de un frumos răsărit!

Mi-e dor să mă strângi în braţe
Să-mi mângâi părul lăsat pe spate,
Mi-e dor să mă iubeşti o eternitate…
Iubite, de ce-ai plecat departe?

Aş fi vrut ca nimeni
Să nu ne poată despărţi,
Aş fi dorit să-ţi fiu o arteră a inimii,
Fără mine, să nu poţi trăi...

Iubitule, de ce nu vii?
Eu te aştept ca-n prima zi
Când mi-ai jurat că mă vei iubi
Până când moartea ne va despărţi!


© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet