De ce nu vii?

Iubirea mea,

De când ai plecat
Am început
Să număr secundele,
Trec atât de greu clipele!

Mă dor amintirile,
Plutesc într-o mare nelinişte,
Iubirea s-a sfârşit prea repede,
Te rog, întoarce-te!

Nu pot să trăiesc fără tine,
Inima mea, încă îţi aparţine,
Poţi să faci ce vrei cu mine,
Nu pot, nu vreau să renunţ la tine.

Sunt singură în iatac,
Privesc pe un geam opac,
Mă simt goală ca un copac
Căruia frunzele i s-au uscat...

Sunt ca un gândac buimac
Strivit de un uriaş bocanc,
Sunt ca un aurolac
Ameţit de bronzul cu apă diluat,
Sufletul, de dor mi s-a uscat.

Mi-ai dat viaţa peste cap,
Iubirea, ca o boală
Mă face să zac...
Oare suferinţa are leac?

Te caut iubite,
Prin visele cele mai frumoase,
Printre cuvintele tale tăioase,
Prin dorinţele, ce-au fost
De flăcările iubirii arse,
Prin noile mele şanse
De-a te găsi..

De ce nu vii?
Fără tine,
Clipele mele sunt pustii,
Lacrimile mi-acoperă
Ochii zi de zi,
Şi tu nu ştii...
Cât te iubesc,
Mereu te voi iubi!


© Crisastemis
Din Volumul – Ecouri de suflet