Cine nu...

Cine nu a cunoscut iubirea,
A trăit degeaba pe pământ,
Cine nu a simțit
Ce-nseamnă fericirea,
A fost ca o frunză
Rătăcită în vânt.

Cine a încălcat
Jurământul dragostei
Cu care s-a legat,
Este mult prea vinovat,
Dar cine nu a iertat
Pe cel care l-a trădat,
Sufletul bolnav,
Nu i s-a vindecat.

Cine a iubit
Şi a fost fericit,
Are inima de neînlocuit,
Iubirea îi va fi
Adăpost zi de zi,
Iar în nopţile grele
Va fi călăuzit de stele.

Lumina de pe cerul iubirii,
Niciodată nu se va stinge,
Chiar dacă peste noi va ninge
Cu fulgi albi imaculaţi,
Cu stropi de rouă îngheţaţi.

Trebuie să fim fraţi,
Sau surori adeseori,
Cu iubirea pură
Care ne dă reci
Sau calzi fiori.

Când ne trezim în zori,
Hai să ne bucurăm de flori
Şi de tot ce ne-nconjoară,
Să credem că ne-am născut
A doua oară!

Să nu lăsăm
Iubirea să dispară,
Chiar dacă avem
În inimă o gheară
Atunci când suferim,
Atunci când ne rănim
Din prea multă mândrie...

Hai să punem iubirea
Ca pe o floare la pălărie,
Să scriem pe o hârtie
Că ne iubim,
Că fericiţi vrem să trăim!


© Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără sfârșit