Te-am creat în mintea mea
Ca pe o strălucitoare stea,
Te-am pus lângă inima mea
Ca să-mi luminezi viaţa.
Te-am creat în gândul meu
Ca pe un puternic zeu,
Ţi-am deschis poarta
sufletului meu
Şi te-am lăsat să intri,
Vroiam să mă aperi
de tot ce-i rău.
Tot mereu te-am divinizat,
Erai pentru mine Zeus,
cel neînfricat,
Eu pentru tine, doream să fiu
exemplarul unicat,
Dar din orgoliul tău prea mare,
Dragostea mi-ai refuzat.
Cu mine te-ai jucat,
Pe sentimente mi-ai călcat
Şi ai trişat,
Iubirea pură mi-ai trădat.
Ai fost doar ca un foc aprins
Ce prea devreme s-a stins,
Vei rămâne un cuvânt nescris
Pe al iubirilor papirus...
Ai fost un dor cuprins în necuprins,
Sau zborul unui simplu vis,
Pe alte meleaguri te-ai ascuns,
În lumi întunecate de nepătruns.
Eu te-am creat din dragoste de nedescris
Dar tu mi-ai dat la tine-n suflet
Acces interzis... !
N-am reuşit să te cunosc cu-adevărat,
Chiar dacă-n inima mea, cu aur te-am pictat.
Acum eşti opusul
Şi apusul dorinţelor mele,
Eşti pulbere de stele...
Nu vrei să fii stăpânul vieţii mele,
Preferi să fii ucigaşul speranţelor mele!
Chiar dacă din iubire te-am creat,
În mine însămi, am să fac curat,
Căci rana lăsată de tine
Încă nu s-a vindecat...
Sufletul mi-l voi bandaja,
Gândurile negre le voi alunga,
Durerea mi-o voi alina
Şi de tristeţe voi uita.
Inima mi-o voi salva,
Nu va exista ură în ea...
Trupul mi-l voi purifica,
A fost prea des pângărit
de atingerea ta...
Eu te-am iubit
Cum n-am iubit un alt bărbat,
Dar tu, să fugi ai preferat,
Pe mine m-ai abandonat,
Ai ales calea spre păcat.
Tu te hrăneşti doar cu iluzii deşarte
Ce te vor duce către moarte,
Eu voi trăi în libertate,
Căci sufletul nu-mi este în captivitate.
Eu ştiu ce să fac cu viaţa mea,
Nu-mi voi vinde niciodată dragostea!
O inimă curată ca a mea,
Cu toţi banii din lume nu poţi cumpăra!
© Crisastemis
Din Volumul - Printre Nostalgii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu