Sunt ca un nor,
Plutesc, zbor,
Mă-nalţ, cobor,
Vreau să te acopăr
cu iubirea mea.
Lumea mi se sparge în bucăţi,
Sunt singură între patru pereţi,
În inimă, am mii de săgeţi
Ce le-ai lăsat tu,
Cel care mi-a ucis sufletul!
Mă dor amintirile,
Îmi şiroiesc lacrimile
Ca ploile ce îţi udă grădinile,
Plâng, cât aş putea umple un ocean,
Iubitul meu pământean.
Viaţa mi se scurge,
Timpul, ca un râu la vale curge
Şi nu se mai opreşte,
Iubirea ta mă zăpăceşte,
De putere mă sleieşte.
Întoarce-te, iubitul meu,
Simt că mor de dorul tău!
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu