Dorințe arzătoare

Mâinile noastre se ating,
Lacrimile de argint de pe gene
Cad pe obrajii noștri, ca niște perle,
Privirile, ne sunt goale ca prăpăstiile, 
Ne macină de zor durerile,
Dar unde sunt iubirile?

Buzele însetate, sunt crăpate,
Cuvintele nespuse,
De zgomot sunt curmate,
Sufletele ne sunt sfărâmate
Ca pietrele lovite de trăsnete,
Viața, nu ne mai oferă zâmbete!

Gura mea uscată, vrea să bea apă,
Ochii obosiți, doresc să pună
pleoapă peste pleoapă...
Trecutul, nu vrea să intre
În a uitării groapă!

Două minți, agitate ca marea,
Gânduri, profunde ca oceanele,
Ploaia, ce nu ne poate spăla rănile,
Amintirile, care ne aduc dorurile,
Voalul negru, ca un doliu,
Ne acoperă inimile...

Două vise care zboară
Între cer și pământ,
Sunt oprite de un șir
întunecat de nori,
Degeaba vrem să mai simțim fiori!

Suntem înconjurați de disperare,
Plămânii noștri inspiră poluare
De la prea multă întristare...
Ne-am săturat de durere,
De jocuri și trădare,
Prea multă așteptare, doare!

Toamna, bate la ușa noastră,
Două bucăți de inimi rupte
Cad pe podeaua surpată...
Iubirea, nu prea iartă
Când e supărată!

Tristețile, ca săgețile ascuțite
Au rănit prea des sufletele noastre,
Speranțele, sunt ferestre deschise
Dar porțile iubirii, sunt acum închise.

Trăim în două lumi separate,
Când vreau să ajung la tine,
Mi se pare că ești prea departe,
Parcă ești la Polul Nord, 
Iar eu, la Polul Sud,
Suntem despărțiți
De un imens zid...

Chiar dacă iubirea nu are granițe, 
Mândria, este mai mare
decât sentimentele,
Nu poate trece frontierele!
Ego-ul nu este suficient de potent
Pentru a putea șterge
Trecutul nostru efervescent...

Dar putem păstra în noi
Vechea poveste frumoasă,
Trebuie să ne bucurăm
Că încă putem visa la ce a fost,
La ce este sau ce va fi,
Poate visele ni se vor împlini!

Dorințe arzătoare
Stau ascunse într-un colț
Al inimilor noastre zbuciumate,
Simțim nevoia de libertate...
Trăim între vis și realitate,
Visăm noapte de noapte
Trupuri goale, dorind dragoste,
Brațe deschise larg, așteptând
îmbrățișări ca la teatru,
Buze fierbinți, cerșind
un sărut tandru....

Dar este prea multă tăcere,
Nu mai există mângâiere...
Sentimentele, ne sunt înghețate,
Reproșurile, cam ciudate,
Întrebările, prea des repetate...
Unde am greșit,
De ce dragostea a fugit... ?!

Suntem doi oameni obișnuiți,
Trudiți, nefericiți,
Noaptea, suntem dezamăgiți,
Ziua, tot mai sictiriți...

Timpul trece prea repede
Și nu se mai întoarce,
În curând va veni iarna rece,
Vor îngheța, ca de fiecare dată,
Zâmbetele de pe fețele noastre...

Sentimentele de dragoste
Vor fi spălate ca nisipul mării
Atunci când se vor întâlni
Cu veninul urii.

Trebuie să fim atenți
Când vom porni pe noul drum,
Dacă vom alege calea greșită,
Totul se va preface-n scrum...

Atunci când iubirea va muri,
Prin întuneric vom rătăci,
În sufletele noastre,
Se va cuibări pustietatea,
Indiferența, tristețea,
Singurătatea...

Avem nevoie de eliberare,
Doar prin lumina
din sufletele noastre
Vom mai găsi un strop
de dragoste...
Avem nevoie de iertare
Sau de uitare...
Dar numai prin iubire
Vom vindeca rana care ne doare!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste