Cum ştii doar tu

Iubeşte-mă cum ştii doar tu,
Nu mai lăsa să treacă timpul,
Nu vreau să ni se risipească visul
Când apa mării va spăla nisipul.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
În pragul dimineţii sau al nopţii,
Nu te lupta cu forţele dorinţei,
Nu pune bariere-n faţa sorţii.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
Pe străzi aglomerate sau pustii
Chiar dacă numele tău eu nu-l ştiu
Şi tu pe-al meu nu vrei să-l ştii.

Iubeşte-mă prin munţi
Sau pe câmpii,
Îmbracă-mă-n petale
De maci roşii,
Sărută-mă cum doar tu ştii
Sub cerul nopţii plin de aştri.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
La începutul primăverii
Sau la sfârşitul verii,
Iubeşte-mă, până când frunzele
Copacilor se vor ofili,
Până când vor cădea zăpezi
Din cerul iernii.

Iubeşte-mă de mii şi mii de ori,
Pictează-mi trupul în culori,
Iubeşte-mă, chiar dacă-i soare
Sau sunt nori,
Sărută-mă, din noapte până-n zori.

Iubeşte-mă ca pe o floare-aleasă
Pe care vrei s-o ai în glastră,
Spune-mi cât sunt de frumoasă
Şi vrei să-ţi fiu doar eu mireasă.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
Pune-mi pe pat albi trandafiri,
Să mă privesti, să mă admiri
Şi un sărut dulce să-mi furi.

Lasă pasiunea să plutească,
Iubirea să ne unească,
Stelele să strălucească
Pe bolta cerească albastră.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
La ore matinale sau târzii,
Lasă aprins focul iubirii
Până când norii negri
Ne vor acoperi.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii
În valurile înspumate ale mării,
Până când soarele nu va mai răsări
Până când luna 
Pe perna mea va adormi.

Iubeşte-mă la margine de lume,
Fără să ştii al meu prenume,
E de ajuns să ştim doar noi doi
Că iubirea are cel mai frumos nume.

Iubeşte-mă cum doar tu ştii,
Până când acele ceasornicelor
Se vor opri,
Iubeşte-mă, atât cât iubirea
Pe pământ va dăinui,
Iubeşte-mă, până când
Moartea va muri!



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis