Când soarele
se săruta cu luna,
Se aşternea noaptea
albastră
Peste iubirea noastră.
În lumina blândă a lunii
Ţi-am văzut ochii
strălucitori ca de smarald,
Mi-ai încălzit tot trupul
Cu zâmbetul tău cald.
În liniştea nopţii
Am auzit un glas...
Era vuietul vântului
din mintea mea,
Era suspinul meu de dor,
iubita mea.
La porţile răsăritului
Ţi-am văzut
trăsăturile chipului,
Mi-ai apărut ca o icoană,
Razele de soare
îți erau coroană
Iar cerul era mantia ta
de catifea.
La mijlocul drumului,
Prin furtuna deşertului
Te-am zărit, fata morgana...
Erai frumoasă ca lumina
Ce-mi călăuzea calea,
Erai speranța mea,
Erai chiar viața.
Centrul Universului meu
eşti tu, iubirea mea,
La marginea infinitului
Te voi aștepta...
Pentru tine voi opri
timpul din mers,
Voi da iubirii un nou sens,
Îți voi pune la picioare
O lume plină de splendoare!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - La marginea Infinitului
Autor * Crisastemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu