Când cad ploi reci,
În sufletu-mi, netezești poteci,
Trasezi zeci de linii de unire
Între noi și fericire...
N-ai semnale de oprire
Când e vorba de iubire,
Scoți repede la înaintare
Tot ce-ai mai bun în dotare;
Mintea-ți sclipitoare,
Inima-ți frumoasă, mare,
Privirea-ți mereu senină
Din care izvorăsc raze de lumină;
Zâmbetu-ți fermecător,
Parfumu-ți seducător,
Declarațiile de amor,
Mă fac și mai mult să te ador;
Nu te-aș părăsi niciodată!
Inima mi-e ca o poartă ferecată,
În afar' de tine, nimenea,
Nu a mai intrat pe ea...
Asta a fost vrerea mea,
Nu va fi vreodată altcumva,
Câte zile voi avea,
Voi rămâne doar a ta,
A ta, a ta... A ta, a ta, a ta!
Nu te-aș părăsi niciodată!
Inima mi-e ca o poartă ferecată,
În afar' de tine, nimenea
Nu a mai intrat pe ea...
Asta a fost vrerea mea,
Nu va fi vreodată altcumva!
Câte zile voi avea,
Voi rămâne doar a ta,
A ta, a ta, a ta... !
Nu te-aș părăsi niciodată!
Inima mi-e ca o poartă ferecată,
În afar' de tine, nimenea
Nu a mai intrat pe ea;
La nesfârșit îți voi repeta:
Câte zile voi avea,
Voi rămâne doar a ta,
A ta, a ta, a ta, a ta;
A ta, a ta, a ta... A ta, a ta, a ta... !
Versuri © Crisastemis
Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu