La ceas târziu, iar mă înalț în zbor
Pe aripile muzicii pe care o ador,
Sufletu-mi plutește ca un fulg, ușor,
Scăldat în lumina blândă a stelelor;
Mă rătăcesc voit prin Infinit
Ca într-o călătorie fără de sfârșit,
Iubirea Pură ce încă nu a asfințit
Mă acompaniază ca de-obicei, tacit.
Doamne, ce fericită sunt
Când mă pot desprinde de pe pământ
Cu puterea minții oricând,
Având doar lucruri frumoase-n gând!
Spre Tine, lejer urcând,
Laude nenumărate-Ți aducând,
Să nu te supăr nicicum încercând,
Că ești atât de Blând... !
M-ai ajutat să îmi creez
Un Univers în care evadez
Ca să evoluez, nu să mă degradez,
Între rău și bine să nu oscilez.
Mi-ai dat o inimă mare
Ce are putere de regenerare
Chiar de mai varsă lacrimi amare
Ce parcă-s niște mărgăritare.
Mă doare că viața este trecătoare,
Pe zi ce trece mai scurtă îmi pare,
De-aceea plâng uneori în disperare
Și îmi pun multe semne de-ntrebare.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Ghidată de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu