Pe cai mici...

Veni luna Mai, pe cai mici, nu mari, 

Cu stropi de rouă dulci-amari,

Cu soare timid cu chip livid,

Cu ploi pe alocuri, cu mocnite focuri,

Cu vreme destul de mohorâtă,

Presiune atmosferică mult coborâtă,

Cu rafale puternice de vânt,

Cu arbori bătrâni puși la pământ.

Cam rece, tăcut Mai, fără niciun alai

De păsări minunate cântătoare,

Viața pare ca o mâncare fără sare... 

Nimic nu mai e la fel ca altădată,

Însă speranța nu e moartă 

Chiar dacă an de an apar schimbări

De temperatură, de stări...

Cu-ncredere în Tatăl Ceresc 

Și în Iisus pe care-ateii Îl ponegresc,

Păstrând Dreapta Credință vie,

Vom avea parte nu doar de-o bucurie,

Ci de nenumărate; În primul rând 

Să ne rugăm pentru sănătate 

Că e mai importantă decât toate!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri