Pe aripile dragostei

Când trece primăvara mi se face dor

De parfumul fermecător al florilor 

Ce ies timid de sub zăpezi

Și poți de la distanță să le vezi

Tulpinițele firave verzi...

De zefirul blând pe care îl ador,

Desigur, mi se face tare dor,

M-agăț de lanțul amintirilor 

Să mă pot întoarce în trecut

Cu puterea minții, absolut...

Dau păturile de nori la o parte

Să-mi fie zările cât mai înseninate,

Mă plimb prin grădini înmiresmate,

Adaug în a vieții mele carte ceva nou 

Să aibă peste timp răsunător ecou.

Fiecare anotimp e minunat, 

Însă primul, de tot m-a acaparat,

Frumusețea-i de neegalat

An de an mă fascinează,

De dragu-i, sufletu-mi jubilează;

Inima-mi dansează zi de zi

Mai ales când aude triluri de ciocârlii,

Încep să zboare prin ea veseli fluturii,

Zbor și eu la fel ca ei,

Învăluită în parfum de ghiocei;

Pe aripile dragostei ajung departe,

Pe tărâmuri de basm, binecuvântate,

Las deoparte lucrurile deșarte, 

Mă detașez de grijile lumești,

Colind cu gândul printre aștri cerești.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Ghidată de iubire