O anumită stare... 🌃

Adesea mă lovesc din întâmplare 

De șiruri de semne de-ntrebare

Ce-mi dau o anumită stare

Dacă nu găsesc răspunsuri clare;

Stau în tăcere la răscruci de vise

Cu luminile din sufletu-mi aprinse

Când stelele pe cer sunt stinse

În nopțile de cenușiul grijilor atinse;

Privesc pe fereastra lumii până-n zori 

Cu ochii minții, mari, strălucitori,

Dau la o parte păturile negre de nori,

Îmi pictez viitorul apropiat în culori.

În general sunt foarte optimistă,

Trec totul cu atenție-n revistă, 

Inima-mi spune: "Rezistă, 

Chiar de e periculoasă a vieții pistă!"

Am credință, speranțe mii

Ce nu dispar ca puful de la păpădii,

Mă rog ca oamenii să știe a se iubi,

A se-nțelege, în pace a trăi...

Dumnezeu să le ajute tuturor,

Să le fie sprijinitor, ocrotitor,

De necazuri și nevoi izbăvitor

Acum și-n tot restul zilelor!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Ghidată de iubire