Iac-așa...

Cântă iar privighetorile,

Râd în soare florile drăguțele,

Se simt parfumurile lor minunate

În aerul poluat pe jumătate.

Cerul e senin ca altădat',

Norii parcă s-au evaporat,

E cald, e plăcut afară,

April ne răsfață ca odinioară.

Au înverzit copacii dintr-o dat',

Ce bine că a mai plouat... !

Primăvara asta e atât de blândă,

Aș lega-o de mine cu o mare fundă!

Trece vremea ca nebuna,

Tot mereu îi e stricată frâna,

Viața merge cu viteză înainte,

Musai trebuie să ținem minte:

Nicicum să nu ne batem joc de ea

Că baltă imediat ne va lăsa!

Cu bune, cu rele, iac-așa,

Cu surprizele care vor urma...

E darul cel mai de preț ce ni L-a dat 

Tatăl Sfânt ce din iubire ne-a creat,

Să primim cu brațele deschise

Sorțile ce ne-au fost demult scrise;

Să nu ne mâniem, să nu cârtim,

Pentru ce avem să mulțumim,

Să ne rugăm pentru sănătate,

Pentru pace, înțelegere, unitate...

Să trăim frumos câte zile vom avea,

Să nu călcăm pe bătături pe nimenea,

Să încercăm să învățăm din greșeli,

Să nu le ambalăm în poleieli...

Să nu le mai repetăm, bineînțeles,

Avem cu siguranță de ales,

Depinde de fiecare ce dorește,

Ce face și ce urmărește... !

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri