Frâu liber

Tu îmi lungești Linia Vieții,

Pui capăt furtunilor tristeții,

Rupi mantia ceții ce-mi împresoară

Câteodată blânda inimioară.

Balsam de suflet mi-ești,

Parfum de fericire răspândești

În aerul pe care îl respir,

Atât de mult te-admir... !

Când mă privești, răsare soarele,

Se opresc în loc secundele,

De valul dragostei mă las dusă,

Devin poeta romantică sedusă...

M-abandonez în brațele-ți calde

Cât focul dorințelor puternic arde,

Îmi dau frâu liber sentimentelor,

N-am semnal de-oprire, semafor...

Dezbrăcată în totalitate

De griji și de temeri nenumărate,

Îți sorb sărutul dulce ca mierea,

C-un geamăt de plăcere sparg tăcerea;

 

Te iubesc... Îți spun și îți repet,

Cu voce tare, tare, nu încet,

Te voi iubi până la infinit

Ca pe o primăvară fără sfârșit.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Printre rânduri