Doamne, câtă bucurie!

 A înflorit încă un mugur de speranță 

Pe firu-mi de-ață numit "Viață",

Am înflorit și eu odat' cu el,

E liniște deplină-n al meu suflețel,

Inima-mi curată, mare,

E-nvăluită în raze de soare...

A revenit năstrușnicul Prier,

Miresme îmbătătoare se simt în aer,

Mama Natură s-a mai îmblînzit,

Cerul cu nori negri nu prea l-a-mpânzit;

A mai plouat, pe ici, pe colo-arar,

Va mai ploua, asta e clar,

Vântul de va sufla, va fi ceva normal,

Rolul său este să fie cât mai vocal,

Schimbări de vreme mereu vor fi,

Timpul va trece, nu se va opri...

Nici eu nu mă voi opri 

Din a scrie parodii, eseuri, poezii,

Cu drag îmi voi așterne 

Gândurile frumoase pe hârtie...

Doamne, câtă bucurie

Îmi poate-aduce-un tril de ciocârlie!

Cât de superbă primăvara poa' să fie!

Atâtea culori calde minunate

Și flori parfumate lumii dăruiește,

Să surprindă plăcut nu prididește,

Însă totul se întâmplă cu voia Ta,

Slăvit să fii acum și pururea!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri