Când Cupidon trage cu arcul
Zici că te-a ciupit gândacul,
Te trec ape și fiori,
Prinzi aripi și-ncepi să zbori;
Lumea toată e-n culori pictată,
Inima, bucuroasă tresaltă,
Uiți de griji și de probleme,
Rezolvi ușor dileme, teoreme...
Când Cupidon te săgetează
Sufletul non-stop îți jubilează,
Tristețea agonizează de ciudă,
Nudă, urlă ca o zăludă...
Viața-ți devine frumoasă,
Liniștită, armonioasă,
De iubești cum ești iubit
Prinzi putere negreșit...
Nu mai stai posomorât,
Nu te mai simți doborât,
Radiezi pe zi ce trece,
Nu mai ești ca gheața, rece;
Poți munta munții din loc,
Ai curaj, dar și noroc,
Privirea-ți e mereu senină,
Ești învăluit de lumina divină;
Când Cupidon te-a țintit,
Și în plin te-a nimerit,
Trebuie să-i mulțumești
Că te face să trăiești
Emoții, sentimente minunate,
Ce nu pot fi uitării nicicum date;
Până-n-al nouălea cer poți ajunge
Cât timp săgeata iubirii nu se frânge.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Ghidată de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu