E noapte...

E noapte și nu bate vântul,
Nu-mi fuge pământul de sub picioare
Când mă gândesc că-i dimineață
În Țara Soarelui Răsare;

Privesc cu mare atenție în zare,
Steluțe albe, una câte una
Formează cununa Lunii cea frumoasă
Îmbrăcată în straie de mătase argintii;

Mii de idei îmi vin în cap,
Încep să sap adânc în sufletu-mi blând,
Să văd unde-i ascuns fiorul de iubire,
Ce seamănă adesea c-un mugure fecund;

Râd, plâng de bucurie,
Căci viața mea nu e pustie,
Îl am pe Dumnezeu aproape,
Cu El pot trece peste munți și ape.

E noapte senină cu muzică divină
Cântată de îngeri de lumină,
Somn ușor oameni buni!
Slăvit să fie-n veci Iisus,
Făcătorul de minuni!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii