Mereu, un întreg

Sărută-mă, sărută-mă,
Așa cum marea își sărută malul,
Vreau să ne ia valul iubirii
Să ne ducă departe, departe,
Spre miazănoapte, sau spre miazăzi.

Iubește-mă cu patimă orice ar fi,
Folosește-mă ca pe o cratimă
În fiecare poem pe care îl scrii
La lumina lunii argintii
Când cad frunze ruginii pe aleile pustii.

Pictează-mi pe suflet flori de nu-mă-uita,
Oglindește-ți ochii în privirea mea
În fiecare dimineață cu aromă de cafea,
Ia-mi inima în palma ta, fă ce vrei cu ea.

Fă-mă să simt că-i primăvară
În toamna aceasta cruntă
Când bate vântul și ploaia măruntă
Vrea să inunde paginile-mi de povești
Din care tu iubite, nu lipsești.

Pune-mi pe umeri aripi îngerești,
Ridică-mă în slăvile cerești
Să strălucești în universul fericirii mele
La fel ca stelele aprinse în noapte.

Rămâi a mea jumătate,
Ca să fim mereu un întreg,
Promit că n-am să mă dezleg
De jurământul făcut cândva,
Am să fiu doar a ta;
Știi că fără tine n-are farmec viața mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezii din suflet, cu iubire