În aceeași barcă

Cad frunze uscate pe jos
În mod tragic, silențios,
Telefonul nu mai sună
De când pe mare e furtună.

Plouă încet... Aștept un semn de la tine;
Zilele-mi vor fi senine și nopțile liniștite
Doar când vei apărea pe negândite
Să-mi bați la poarta inimii.

Îmi doresc nespus să vii,
Să îți recit poezii, iar tu să îmi cânți,
Să mă încânți cu vocea-ți divină,
Să prefaci întunericul în lumină.

Cad lacrimi din cer peste timpul efemer,
Iubirile adevărate nu pier, nu vor pieri,
Chiar dacă munții se vor prăbuși
Și râurile vor ieși din matcă.

Noi doi iubite, în aceeași barcă,
Vom naviga pe ape limpezi tot mereu,
Dumnezeu, ne va păzi când va fi cazul
De tot ce-nseamnă "rău".

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezii din suflet, cu iubire