Lasă-mă iubite... !

Lasă-mă iubite, lasă-mă,
Să vărs o altă lacrimă de fericire
Căci simt c-a ta iubire
E mai presus de fire, de cuvinte, de orice;

Nu mă-ntreba de ce cad frunzele,
Nu vreau s-aud nimic
În această noapte nebună,
Mândra Lună ne zâmbește,
Pulsul îmi crește în fiecare minut;

Dă-mi un sărut și o îmbrățișare,
Setează-ți telefonul pe apel în așteptare
Sau dă-l pe silent imediat;
Hai să ne bucurăm de aerul curat,
De tot ce Dumnezeu ne-a dat!

Fiorii de dor nu s-au împrăștiat,
S-au cuibărit la mine în suflet;
Dăruiește-mi un zâmbet
Ca să îți spun încet la ureche
Că te ador ca pe muzica veche,
Ca pe versurile de amor;

Rămâi romanticul visător
Care pictează flori de cireș și de măr,
Pune-mi în păr câteva stele
Să strălucesc la fel ca ele 

Până în zori de zi...

Când nu mai zboară fluturi pe câmpii
Și vântul împrăștie puful de păpădii
Știi că-mi place să stau în brațele-ți calde,
Să-ți privesc ochii frumoși 

Ca două smaralde.

Toamna este pe sfârșite,
Iarna va veni pe negândite,
Gerul nu ne va lua pe ocolite;
Lasă-mă să-ți fiu primăvară, iubite!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezii din suflet, cu iubire