Două anotimpuri

Tu ești primăvara mea,
Eu îți sunt vara fermecătoare
Cu soare, cu susur de izvoare,
Și zbor de păsări călătoare.

Poveri, dureri, 

n-avem în suflete,
În liniștile absolute
Ne scufundăm adesea
Ca și cum ne-am scufunda
În Marea Neagră sau în Marea Marmara.

Tu ești speranța mea, eu sunt minunea ta,
Pe aripi de lumină plutim spre Infinit
Când plouă necontenit
La granița dintre-asfințit și răsărit.

Timpul nu s-a oprit, și nu se va opri,
Dragostea noastră nu se va sfârși,
Ca doi copii, întotdeauna ne vom bucura
De tot ce viața ne va da!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Dor de Amor