Anotimpu-mi preferat

E toamnă iară,
Umbra nopții lin coboară
Peste un crin și-o lăcrămioară
De pe o pânză minunată
Pictată de mâna-mi dibace mai demult;

Ascult sunetul ploii 

Care îmi bate în ferești

Și mă întreb primăvară dragă, unde ești?

Te-ai întors în pagini de povești
Sau lenevești pe undeva,
Unde nu poate ajunge nimenea?

Lumea îmi pare gri, ca norii de pe cer,
Rugina a ros lacătul de fier
De la poarta dorului,
Ușa inimii mi-e dată de perete,
Am nevoie de-un burete
Să șteargă lacrimile sufletului meu
Căci fără tine îmi e tare greu.

Ești anotimpu-mi preferat,
Pentru tine am creat opere alese,
Am scris versuri zeci și sute
Despre liniștile absolute
În care mă scufund
Când îmi apari în vise;
Nu pot să mi te scot din gând.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Versuri cu, sau fără sensuri