N-am chef

N-am chef, n-am chef,
Să țes iluzii la al viitorului gherghef,
Vreau să trăiesc fiecare clipă
Plutind pe-o aripă de vis,
Să fiu cât mai aproape de Paradis.

N-am chef de scris parodii
Nici de cântat anumite melodii,
Nu vreau să calc pe veștede păpădii
Nici pe covoare de frunze ruginii,
Am să privesc cu atenție zările-argintii
Chiar dacă sunt acoperite de nori cenușii.

N-am chef să dau din gură inutil
Sau să cert vreun copil neastâmpărat
Care calcă intenționat 

pe iarbă sau pe flori,

Îmi place să mă trezesc în zori,
Să îmi pictez prezentul în culori.

N-am chef de nimic uneori,
Dar lupt din răsputeri să stau la suprafață
Când apele tristeților se dezgheață
Și nu mai sunt în stare să citesc
Nici măcar o prefață la vreo carte.

N-am chef să vorbesc despre moarte,
Ci despre fericire, despre viață,
Despre fiecare dimineață senină
Pe care Dumnezeu o îmbracă în lumină.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezii din suflet, cu iubire