În toamnele târzii

Aș vrea să mă ascund în ochii tăi,
Să se aprindă văpăi și focuri mii
Când ne plimbăm prin vise
Printre nostalgii;

În toamnele târzii
Cu ploi reci și lacrimi amare,
Mi-ar plăcea să ne pictăm pe suflete
Raze aurii de soare și fluturi argintii;

În zori de zi, din hârtii albastre creponate
Să facem vaporașe nenumărate
Pe care să le punem să plutească
Deasupra apelor curate.

Aș vrea s-aud non-stop șoapte de amor
Din gura-ți dulce ca mierea albinelor
În nopțile când lumina stelelor e difuză;
Muză, cântec, poezie, nesfârșită bucurie
Mi-aș dori să-mi fii mereu iubitul meu.

Aș vrea ca eu să-ți fiu colț de Paradis
Când ești pe punctul
De-a te declara învins în lupta cu destinul,
Să bei din vinul pocăinței zilnic un strop,
Ca să ai mai multă forță, mai mult noroc.

Aș vrea să îți dau în dar
Iubirea-mi fără de hotar
și inima-mi curată
Din care n-am să te las să ieși vreodată,
Căci îmi ești poartă deschisă spre Infinit,
Etern răsărit, dragul meu iubit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii