Zboară, ca frunzele cad pe pământ,
Dansează prin sufletu-mi plăpând,
Vorbe în vânt... Dor profund,
Alunecând, alunecând, pe panta durerii,
Căzând în capcana disperării.
Aproape, aproape, e ceasul uitării,
Departe, departe, e clipa iertării,
Uscați sunt nuferii pe lacuri,
Câteva vreascuri pentru foc au rămas
În poezia-n care au făcut cândva popas
Inimile noastre, ca două flori albastre.
Dansează prin sufletu-mi plăpând,
Vorbe în vânt... Dor profund,
Alunecând, alunecând, pe panta durerii,
Căzând în capcana disperării.
Aproape, aproape, e ceasul uitării,
Departe, departe, e clipa iertării,
Uscați sunt nuferii pe lacuri,
Câteva vreascuri pentru foc au rămas
În poezia-n care au făcut cândva popas
Inimile noastre, ca două flori albastre.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu