Ca două rime

Ca două rime frumoase
Adesea ne îmbrățișăm,
Ne sărutăm printre virgule
Și printre semne de mirare,
Ne împerechem când razele de soare
Ies din ale sufletelor noastre buzunare.

Ca două stele strălucitoare
Luminăm câte-o cărare întunecată
Când lumea este supărată
Din cauza Trenului Fericirii
Care vine doar o dată
Într-o gară dintr-o țară
De pe-o planetă îndepărtată.

Beneficiind de iubire nelimitată,
Prefacem totul în artă,
Nu înșelăm așteptările nimănui;
Ne plimbăm hai-hui prin vise
Și prin poezii rescrise, chiar și atunci
Când luminile din cer sunt stinse,
Căci în noi focurile-s non-stop aprinse.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire