Poeții

Când păsările dorm,
Poeții nu au somn,
Evadează din cotidian,
Aruncă grijile pe tobogan;

Poeții nu se tem de uragan,
Nu țin cont de gerul siberian
Nici de lava fierbinte de vulcan,
Mâinile lor ridică adesea
O pietricică sau un bolovan
De pe câte-o suferindă inimioară;

Când fluturii iubirii zboară
Cupidon le cântă la chitară,
E vară în plină iarnă,
Cerul nu mai toarnă
Din sita timpului albe ninsori.

Când nu sunt nori pe zările întinse
Poeții se plimbă prin vise
Cu mii de cai putere,
Scot litere de la naftalină
Și le înșiră pe câte-o foaie velină;

Poeții au multă adrenalină,
Versuri minunate scot la lumină
În fiecare noapte senină
Și-n fiecare zi cu soare.

Poeții au răbdare, sunt inteligenți,
Nu rămân indiferenți 

La problemele altora,
Ajută când e cazul
C-o vorbă bună sau cu altceva.

Poeții au o stea norocoasă în frunte,
Iubirea-i cât un munte în sufletele lor
De care are grijă îngerul păzitor;
Poeții sunt binecuvântați
De Dumnezeu, Împăratul tuturor!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii