Nu înțelegi?

Te iubesc... Nu înțelegi?
Eu nu mă iau după oameni, după legi,
Fac ce îmi spune inima,
Îmi trăiesc așa cum vreau viața.

Tu, om frumos... ești lumina
De la capătul oricărui tunel întunecos,
Când nu ești lângă mine
Parcă mi se frânge fiecare os.

Doar tu știi să mă alinți
În nopțile când plouă cu lacrimi fierbinți,
Parcă îmi ies din minți
Când nu ești în preajma mea,
Pașii mi se îndreaptă cu repeziciune
Spre prăpastia tristeții.

Am nevoie de tine în pragul dimineții
Când soarele răsare peste lume,
Nu îmi arde de glume, de nimic,
Arde pe mine cămașa de borangic
Pe care mi-ai dat-o în dar
Anul trecut, în luna lui Cireșar.

Te iubesc! Ești ca un salvamar
Care mă duce spre mal
Când sunt aproape să mă scufund
În marea dezamăgirii
Din oglinda de cristal în care privesc
În clipele când te caut și nu te găsesc.

Te iubesc într-un mod nepământesc
Bărbat cu chip îngeresc!
Tu mă faci să strălucesc,
Să mă bucur că trăiesc!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii