Iubirea mea...

Scrisoarea aceasta
Sper să te găsească în pace;
Inima mea nu tace, bate cu putere
La fel cum cum bate vântul
Prin unghere întunecate
Sau prin colțuri luminate
De flacăra dragostei.

Cu-același vechi condei îți scriu
Acum, la ceas târziu,
Vreau doar să știu că ești okay,
Oricum, cele mai multe chei
De la porțile sufletului meu
La tine au rămas.

Mai e puțin până la miezul nopții,
Mă gândesc la tine
De când mijesc zorii dimineții
Până când apun stelele,
Și tot așa... trece vremea mea.

Nu știu ce-aș mai putea să fac,
Uneori mă îmbrac în tăcere,
Vreau să îmi iau La revedere de la vise,
Dar încă nu-s toate ucise.

Fără tine, nu prea știu să mă descurc,
Îmi încurc ițele vieții,
Ajung aproape de Insula Tristeții,
Patinez pe luciul gheții iernii timpurii
Așteptându-te să vii.

Uneori vărs lacrimi argintii de fericire
Căci n-am uitat câtă bucurie și împlinire
Tot mereu mi-ai dăruit,
Mi-ai fost răsărit și asfințit de soare,
Mi-ai pictat lumea într-o culoare
De nedescris,
Cu tine-am fost în Paradis.

Te sărut dulce ca de obicei,
Îți trimit un buchet de ghiocei
Și cele mai bune gânduri;
Te iubesc mult...
Știu că poți să citești printre rânduri.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii