Ca două rime îmbrățișate

Ca două versuri minunate,

Ca doi porumbei cu inimi sfărâmate,
Cu suflete aglomerate,
Cu minți preocupate
De problemele altora,
Ne-ascundem adesea dragostea
După o perdea destul de transparentă.

Ca două rime îmbrățișate
Stăm cuminți pe foi imaculate
Când clopotul tristeții bate,
Eu nu îndrăznesc să te părăsesc,
Tu vrei s-auzi cum îți soptesc
"Te iubesc, nu pot să trăiesc fără tine!"

Ca două urme fine de parfum
Nedistruse de tornadă sau de taifun,
Mergând de ani de zile pe același drum,
Făcând aceleași popasuri ceasuri întregi
În țări unde nu există legi,
Ci doar liber arbitru...

Cu scor neutru la meciul cu viața
Căreia i s-a cam scurtat ața,
Cu multe păreri de rău
Lăsate nu doar într-un careu
Ci între mulți pereți
În dimineți și nopți pline de dor;

Cerând ajutor lui Dumnezeu și lui Amor
Ca să ne scape din prăpastia dezamăgirilor,
Ne bucurăm de verdele câmpiilor,
De primăverile înmiresmate
Ca să uităm de visele spulberate
Și de speranțele deșarte.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire