Timpul iubirii noastre e peren

La Poarta viselor, cu tine de mână,
Plutind pe aripi de iubire,
Luminați de raze argintii de lună,
Am stat mai mult de o săptămână;

Ningea cu flori de tei
Și pe obrajii rumeni ai tăi
Se prelingeau lacrimi calde, în tăcere,
Din mintea mea evadau himere,
Ieșeau la suprafață litere de aur;

Am scos din buzunar un petec de hârtie
Care mirosea a iasomie,
Ți-am citit o poezie scrisă de mânuța mea
Când dragostea mă împingea de la spate
Să îți dedic versuri zi și noapte...

La margine de Infinit
Pentru o clipă am poposit,
Ne-am sărutat și ne-am îmbrățișat,
L-am binecuvântat pe Cupidon
Care ne-a unit destinele,
N-am rupt frâiele pasiunii care ne leagă,
Am băgat tristețea în desagă
Și am aruncat-o în Infern;
De-atunci, timpul iubirii noastre, e peren!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori