Taci... !

Nu încerca să desfaci nodul iubirii,
Lasă nuferii să înflorească,
Soarele să strălucească
Pe bolta senină albastră
În ziua aceasta împărătească!

Dezbracă-mă de temeri,
Dă-mi tandre mângâieri ca ieri!
Spune-mi șoapte de iubire, ca alaltăieri,
Pictează-mi pe umeri aripi, să zbor,
Să distrug orice nor din decor.

Taci! S-auzi cum cântă pitpalaci,
Privighetori, mierle și ciocârlii
În clipele acestea cenușii
Cu miros de cărămidă arsă,
Nu vezi că dorul de tine 
Nu mă lasă în pace
Și emoții profunde ies din carapace?

Pune-mi pe frunte cununi de flori
Când cade roua pe iarbă în zori,
Fă-mi din culori calde un nou univers,
Oprește timpul din mers,
Fii al vieții mele sens,
Muza fiecărui vers,
Frumusețea fiecărui cuvânt,
Iubește-mă așa cum sunt!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori