Poate... !

Poate că ne vom mai întâlni ca altădată
Când inima-mi va fi de dor înflăcărată,
Când sufletul nu îți va fi pustiu;
Eu poate o să fiu un fluture liliachiu
Și tu un râu de lacrimi străveziu.

Poate când norul sângeriu
Vă dispărea de pe bolta-ți întunecată
Vei reveni pe cărarea dreaptă
Care duce spre soare
Și vei lăsa în urmă amintirile-ți amare.

Când stele aurii se vor oglindi în ape
Eu am să-ți fiu mult mai aproape,
Am să încerc să ocolesc orice hârtoape,
Căci inima-mi vrea să se-adape
Din oaza bucuriei și a dragostei.

Poate când vom împărți
Binele și răul din nou la doi,
Vom fi iubiți până în zilele de apoi
Căci nu degeaba am plantat
În Grădina Fericirii lăstari de soi
Pe care nu i-a doborât nicio furtună,
Am construit un imperiu împreună!

Poate cândva, nu doar în glumă,
Vom pune versuri
Pe vechea strună de vioară
Despre timpul urât,
Care a început să ceară tribut,
Poate vom face legământ cu cerul
Și nu vei mai fi prizonierul singurătății,
Nici eu nu voi mai fi prizoniera tristeții.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori