Iubire minunată

Într-un albastru infinit
Al unui vis neîmplinit,
Pe-un arc de timp cam prăfuit,
Pe tine te-am găsit
Și m-am gândit că ar fi bine
Să te lipesc numaidecât de mine.

Ca o mireasă radiai,
Semănai cu o regină;
Îmbrăcată în mătase fină
Din cap până-n picioare,
Purtând pe cap o coroniță
Din flori de cireș și raze de soare,
Împrăștiind în jur arome îmbietoare,
Așa te-am cunoscut frumusețe rapitoare;

Pe unde călcai, iarba creștea,
Când mâna-ți atingea ceva,
În aur se prefăcea...
Ce bine c-ai apărut în calea mea,
Iubire minunată ce strălucești ca o stea
În sufletu-mi curat și bun!
În tine-mi pun toată nădejdea,
Deznădejdea nu mai are ce căuta
În viața mea de-acum înainte!
Printre versuri și cuvinte
Am să te-așez mereu,
Vei fi muza fiecărui poem de-al meu!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori