Umbrela fericirii

Cuprinde-mă de mijloc 
Cu brațele-amândouă

Când boabe albe de rouă 
Se-așează în liniște pe flori în zori,
Sărută-mi obrajii roșii ca doi bujori
Când raze de soare se oglindesc în mări.

Sparge tăcerea absolută
Cu barda cuvintelor care mă încântă,
Spune-mi că mă iubești mai mult ca ieri,
Lasă-mi în suflet doar primăveri și veri.

Pune-mi pe pleoape praf de aur din stele
Când vremurile-s deosebit de grele,
Scoate fericirea dintre ghilimele,
Las-o să stea non-stop cu noi,
Să fie umbrela care ne apără de ploi.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri