E oare semn?

Și dacă dorul nu mă lasă
Să stau liniștită în casă
Pe vreme rece, ploioasă,
E semn că inima-mi frumoasă
Vrea să te întâlnească
La jumătatea drumului spre Răsărit?

Și dacă iubirea n-a murit, dar zace undeva
Ca o pasăre rănită, pe-o ramură uscată
A unui tei bătrân din grădina ta,
O poți vindeca? Poți avea grijă de ea?

Și dacă mâna mea
Vrea să atingă mâna ta
Când seara se lasă
Și singurătatea pe umeri mă apasă
E oare semn că ți-am căzut în plasă
Ca o vrăbiuță
Când mi-ai spus că sunt drăguță?

Și dacă prima steluță care pe cer apare
Se încăpățânează să lumineze
Ale noastre imaginare hotare
E oare semn că inima te doare
Și vrei să stai în brațele-mi iubitoare?

Și dacă buzele-mi uscate
Vor doar de tine să fie sărutate
În fiecare zi și noapte,
E semn că se mai poate repara ceva
Din ce-am stricat amândoi cândva?

Și dacă fericirea depinde doar de noi,
Și-am rezistat atâția ani ca doi eroi
Netemându-ne de niciun război,
Împărțind binele și răul la doi,
E oare semn că suntem
Pe-aceeași lungime de undă amândoi?

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Între margini de hotare