Bate vântul

Bate vântul cu putere,

Mi-am luat La revedere 

De la furtuni și ploi

Pictate demult pe galbene foi,

Cu acuarele demodate.

Bate vântul dinspre miazănoapte,

În creier îmi răsună ale tale șoapte,

Știu iubite, că ești pe-aproape,

Am să las luminile aprinse,

Când vii, să mă trezești din vise.

Ferestrele-mi sunt deschise 

la dormitor

De când Amor a scos iubirea 

De pe-al său fermecat mosor,

Dorul călător îmi e de mare ajutor,

Ajunge într-o clipă 

În al sufletului tău cald pridvor.

Orice fior pe care-l simt

Mă face să mă aprind ca o torță,

Iubirea îmi dă forță mare,

Nu mai există depărtare,

Nu mai există nimic...

Până și pământul mi se pare mic,

Ca Phoenix din cenușă mă ridic

Atunci când e vorba de tine,

Liniștea pune stăpânire pe mine

Când mă strângi în brațe

Sau când îmi mângâi obrajii 

Cu degetele-ți fine.

Bate vântul printre suspine,

Îmi usucă lacrimile cristaline de bucurie;

Iubite, tu mă faci să mă simt vie,

Îmi lungești viața cu o mie de ani,

N-as renunța la tine 

Pentru un munte de bani... !

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Vise în culori