Tu mă faci să uit de tot ce-i rău,
La pieptul tău mă cuibăresc
Atunci când îmi e greu,
Iubirea ta-i ca un careu
În care mă baricadez
Când vreau să mă simt bine,
Să cânt, sau să dansez.
Ador degetele-ți fine de pianist
Care mă mângâie pe creștet
Când în fața tentațiilor străine rezist,
Ești ca un artist, totdeauna vesel,
Niciodată trist; Te iubesc cu disperare,
Îmi faci viața o nesfârșită sărbătoare.
Noi doi nu ne-am întâlnit din întâmplare
Pe drumul luminat de raze aurii de soare,
A fost voia sorții și a lui Dumnezeu
Care știe că nu sunt atee, că nu ești ateu;
Iubite, tu și eu, vom fi fericiți mereu
Căci vom parcurge împreună
Al iubirii lung, frumos traseu.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu