Până la moarte

Adăpostește-mă în casa ta

Ca în vremurile bune de altădată,

Căci iubirea-mi pentru tine 

E profundă, adevărată, nelimitată!

Găzduiește-mă la tine în suflet

Fără să îmi ceri chirie,

Căci te iubesc de o mie de ori la pătrat,

Sincer, necondiționat!

Ascunde-mă în inima ta,

Îmbracă-mă c-o mantie de stele

În iernile infernale, în clipele grele,

Și-n toamnele cu miros de gutui,

Să nu mai simți gustul amărui 

Al trecutului!

Îți promit c-am să mătur tristețea 

Cu-n târn gros de nuiele

Ca să nu ni se frângă aripile de porumbei

Când vom fi nevoiți să zburăm 

Deasupra prăpastiei durerii;

Nu vreau să vină bătrânețea pe negândite

Să ne prindă pe cărări greșite,

Nu mi-ar plăcea să semănăm

Cu două curci plouate

Sau să arătăm ca două lalele uscate;

Vreau să ne iubim până la moarte

Cu patimă și foc,

Să fim ca două fire verzi 

De busuioc
Aducătoare de noroc!

Ascunde-mă iubite sub pielea ta,

Să te păzesc de orice ispită rea!

Eu sunt bună, prietenoasă,

Dar devin într-o secundă periculoasă;

Pentru tine, mă bat cu oricine 

Când e cazul,

Nu-mi place să ard gazul degeaba,

Nu vreau alte femei în preajma ta,

Nu vreau să-mi sângereze 

Din gelozie inima!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Gânduri și rânduri