Amintiri cu noi

De-ai ști ce mult mi-a plăcut
Când ne-am plimbat pe malul mării
În ultima seară de vară
Când soarele-a plecat în necunoscut!
Cerul parcă era pictat
De mâna unui artist priceput,
Pescărușii ne țineau de urât
Când vapoarele plecau în larg,
Eu îți spuneam că îmi ești drag,
Tu-mi spuneai
Că pot să fac ce vreau cu viața ta,
Că n-ai vrea să-ți petreci timpul
Cu altcineva...
Îți amintești iubirea mea
Cum stelele de-argint
Se oglindeau în apa sărată?
Nisipul fin ne mângâia tălpile goale,
Ochii tăi cu străluciri de cristale
Parcă mă hipnotizau;
Nu puteam să stau
Să te privesc prea mult,
Îmi pierea orice cuvânt de pe buze,
Preferam să vânez meduze și melci
Cu ochii-mi seci, goliți de iubire;
Simțeam unda de fericire
Care se apropia de inima mea
Când trupu-ți se lipea 

de trupu-mi fierbinte;
Îți aduci aminte... ce clipe frumoase... !?
Noi doi și marea, plutirea, visarea,
Părți din același superb tablou;
Ca un bibelou era iubirea,
Ne bucuram de ea
Când briza mării pe suflete ne mângâia,
Lumea era a mea și a ta,
Nu ne mai păsa de ce se întâmpla
În jurul nostru...
Pe aripi de îngeri zburam până la cer,
Nu mai țineam cont de timpul efemer.
De-atunci, giuvaer îmi ești 

și-ai să-mi rămâi,
Căci iubirea-ți are gust dulce, nu amărui.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul  - Parfum intens de iubire