Du-te... !

Du-te dor călător

Pân' la badea în pridvor,

Du-i o floare de măr,

Spune-i că-l iubesc de mor!

Du-te dorință arzătoare 

La mândrul meu când e soare,

Spune-i că mă doare inima

Când nu-mi dă gurița sa.

Du-te lacrimă și suspin

În paharul plin cu vin,

Să-l bea al meu drag vecin

Când nu doarme de grija mea.

Du-te iubire, nu te speria,

La poarta iubitului meu,

Spune-i că mi-e greu

Când nu e în preajma mea.

Du-te vânt de miazăzi 

Peste munți, peste câmpii

Când nu-s struguri copți în vii,

La mine să nu revii!

Du-te-n pustiu piază rea,

Dă-te la o parte din calea  mea,

Lasă-mi inima să zboare

Ca o pasăre pe-ntinsa zare!

Vreau s-ajung la prințul meu

Acum când ninge rău,

Mi-a spus c-o să mă iubească, 

Până când iarna o se sfârșească!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii