Ca prima oară

Când mă săruți, răsare soarele,
Îmi tremură picioarele...
În câteva secunde, Pământul dispare,
Nu mai ninge de la munte pân' la mare.

Când ne plimbăm pe-a Fericirii cărare
Sute de fluturi zboară dintr-o dat',
Din sufletu-mi nevinovat
Și din sufletul curat al tău
Răsună al iubirii puternic ecou.

Când te apleci asupra mea
Îmi bate tare inima,
Îmi crește tensiunea,
Nu mă mai gândesc
La vremea rece de afară,
În mine-i cald, e primăvară.

Când ne iubim ca prima oară,
Ceața îndoielilor începe să dispară,
Se înseninează cerul,
Nu mai ești prizonierul tăcerii,
Nu te mai sperii de valurile plăcerii...

Când trupul tău fierbinte
Se lipește de trupul meu,
Văd stele verzi și-o parte din curcubeu,
Mă pierd instantaneu printre cuvinte,
Nu mai țin minte nici cum mă cheamă,
Nici ce trebuie să îți spun...

Îmi pun pe tavă sufletul bun,
Îmi depun armele la picioarele tale
Când Cupidon vine agale
Și mă împresoară ca pe o cetate.

E  liniște în fiecare zi și noapte
În Universul iubirii noastre,
Suntem ca două galaxii albastre
Pictate de mâna unui artist;

Când nu ești lângă mine,
Sufletul mi-e trist,
Nu pot să rezist fără iubirea ta,
Mi se frânge inima de dor,
Iubitul meu conchistador...

Te ador! Ești trusa-mi de prim ajutor,
Barca-mi de salvare,
Îmi îndulcești clipele amare
În orice perioadă de hibernare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul ✍ Poeme de amor