Să vină vara!

Cortegii de păsări întristate
Însoțesc sute de frunze moarte
Pe ultimul drum,
Dâre de fum se pierd încet în zare,
Soarele și-a dat jos straiele strălucitoare;

Miroase a mâncare de prune uscate,
A gutui coapte și a must...
Timpul, ca de obicei e injust,
Trece pe lângă mine
Fără să-mi spună nimic;

Măcar să-mi trimită un plic alb mare
Cu două rânduri puse într-o felicitare,
Să nu mai simt gusturile amare
Ale lacrimilor de pe obrajii-mi fierbinți
Când cred că îmi ies din minți!

Mi-e dor de ochii tăi cuminți,
De mâinile-ți cu degete fine
Care mi-au mângâiat trupul plăpând
În zilele și nopțile senine a lui Cuptor!

Cu sufletul plin de dor
Aștept la al Vieții Semafor să vină vara,
Să urc pe Scara Fericirii cu tine de mână
Căci furtună nu există,
Inima nu mi-e tristă
Când știu că îmi ești aproape!

Cu tine mi-e ușor să trec peste hârtoape,
Peste ape învolburate,
Peste prăpăstii și râpe adânci,
Doar tu poți să alungi norii
De pe cerul pe care cocorii nu mai zboară
De astă primăvară!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire