De ce te temi?

De ce te temi micuță rândunea,
Ce dac-a venit vremea rea?
Nu voi lăsa pe nimeni 

Să-ți rănească inima
Căci tu-mi înfrumusețezi viața;

Pe-o aripă de-a ta adesea zbor
Pe cerul albastru când nu e niciun nor,
Noaptea n-am vise în alb-negru, ci color,
Faci parte dintr-un minunat decor
Ca primăvara pe care o ador.

De ce temi alb porumbel
Care-mi aduci ramuri verzi de măslin
Atunci când suspin din cauza lui Amor?
Datorită ție, sunt iute de picior,
Am rupt destule zale

Din Lanțul slăbiciunilor,
Pe Panta deșertăciunilor 

Nicicând n-am să cobor.

De ce te temi dor călător?
Nu mai există rol pentr-un actor amator,
Spectacolele s-au terminat demult,
Doar Crivățul mai joacă teatru
Când stele pe boltă nu mai sunt
Și e tăcere ca de mormânt.

De ce te temi de-al meu cuvânt
Iubire oarbă, când faci înconjurul
Întregului pământului?
Eu nu mă tem de ploi, de vânt,
Sau de furtuni,
Nici dac-ar ninge săptămâni la rând
N-ai să mă vezi plângând,
Cu zâmbetul pe buze 

Ai să mă vezi oricând!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură