ACASĂ

Cândva, demult, drumul meu 

Se intersecta adesea cu drumul tău,

Aveam același idealuri,

Ne închinam la același Dumnezeu;

Îmi amintesc și-acum, 

Cum a început povestea noastră,

Într-o noapte minunată, albastră, 

Priveam lumea, 

Printr-o fereastră de timp,

În ruginiul anotimp... Toamna;

Ploua cu stropi sidefii

Din cerul acoperit de nori cenușii,

Din ochii-ți mari, căprui, 

Cădeau în tăcere, lacrimi argintii;

Nu-i păsa nimănui de suferința ta,

Dar eu am traversat 
Marea nefericirii tale,

Ți-am întins mâna salvatoare, 

Te-am luat din Vaporul dezamăgirii

Care-ntre timp, s-a scufundat.

Erai foarte emoționat, 

Ți se părea ciudat că cineva 
Te poate iubi sincer, necondiționat,
Sufletul tău refuza 

Să vadă strălucirea de stea

Ce doar iubirea o poate da,

În inima ta încă exista durerea, 

Neîncrederea;

Cândva, demult, eram iubita ta,

Balsamul sufletului tău rănit

La fiecare asfințit de soare,

Inima-mi mare te primea cu drag 

În cămara curată a sa,

Te așteptam cu brațele deschise

Să te întorci noaptea devreme

În ale mele frumoase, lungi vise;

Uneori, pașii te-au dus 

Pe meleaguri interzise,

În orașe aglomerate, neiluminate,

Cu porți ferecate și ferestre închise,

Dar eu am ținut și țin 

Luminile aprinse tot mereu,

Ca să te întorci acasă, unde e locul tău,

În inima și-n sufletul meu.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros