Printre consoane și vocale

Iubitul meu, cu glas divin,
Când te aud vorbind
Zeci de fiori îmi dau târcoale,
Simt că mă pierd
Printre consoane și vocale,
Trebuie să mă agăț 
De-o ramură verde de măslin
Ca să-mi golesc 
Sufletul mi-e plin de iubire;

Când eu suspin,
Ești ca un cântec sublim,
Ca un Imn al fericirii...
Când te privesc în pragul serii
Văd desenat pe cer simbolul iubirii
Și liniuța frumoasă a unirii;

Iubite, tu mă ridici 
Din prăpastia dezamăgirii,
Cu tine merg pe drumul împlinirii
Când vreau eu,
Căci faci parte din universul meu;

Iubirea ce ți-o port e fără margini,
Pentru tine scriu 
Sute de pagini de povești,
Nu vreau să te las să te rătăcești
Pe poteci necunoscute,
Tu știi că te iubesc în taină, pe tăcute;

Ești ca un trandafir fără spini,
Frumos, catifelat, intens parfumat,
Doar tu îmi alini sufletul 
Când e tulburat,
Ești dulce, ca un tort 
Glazurat cu ciocolată, 
Nu mă satur de tine niciodată...

Cu tine urc pe creste de munți 
În zilele fierbinți de vară,
Mă bucur de iubirea ta 
În fiecare toamnă, iarnă și primăvară,
Tu faci să răsară în inima mea
O floare superbă de Nu-Mă-Uita,
Ești cea mai strălucitoare stea;
Iubite, tu luminezi viața mea!

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte