🍁 Un anotimp păcătos 🍂

 Un anotimp păcătos 

Sub castanii îmbătrâniți

Porumbeii stau zgribuliți,

De vântul rece sunt hăituiți,

De amintiri sunt răscoliți;

Sub streșini de cer,

Frunzele de vișin pier,

Uscate sunt de vânt,

Doborâte de furtună;

Sub clarul alb de lună,

Noi ne plimbăm 

Ținându-ne de mână,

De mâine va începe 

O nouă săptămână,

Poate va fi mai bună

Ca cea care a trecut!

Se simte un miros plăcut 

De gutui coapte,

Privim cu nostalgie

 Spre miazănoapte;

Ne e dor de-o noapte înstelată,

Dar toamna parașutată din Cosmos

Ne-a închis poarta spre tot ce-i frumos;

Totuși, îi aducem iubirii prinos

Câte un cuvânt duios

Sau câte un măr rotund, gustos,

Toamna, e un anotimp păcătos,

Răceala ei ne pune jos...

Dar tu ești curajos,

Eu sunt o luptătoare,

Vom naviga din nou 

Pe a iubirii mare,

Fericirea nu va lipsi

Din viața noastră de zi cu zi!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri