Refugiată-n vise 💖

Refugiată-n vise 

Din Cupa iubirii, 

Un vin dulce am băut

Până când am uitat de mine, 

Subit, mi s-a făcut dor de tine;

Sufletul meu a început 

Să alerge printre serpentine,

Inima mi-a sărit din piept 

Ca trenul de pe șine din cauza ta;

M-am refugiat în vise,

Am ținut lumânările aprinse 

Pe timp de noapte,  

Am cules din livezi 

Toate fructele coapte,

Am strâns de pe străzi 

Frunzele galbene, uscate;

Te-am căutat departe,

Pe poteci neumblate,

Am făcut câte șapte metanii pe zi,

M-am legat cu funii de petunii, 

De copacii cei mai înalți,

Am aruncat câțiva talanți 

Într-o fântână părăsită,

Ca să scap de orice ispită...

Am întrebat câțiva savanți

Ce culoare are dragostea, 

Ce formă, ce dimensiune, 

De ce mă ține în tensiune?

Eu am nevoie de ascensiune,

Căci vreau să ajung 

În altă dimensiune

Cu tine iubite... doar cu tine; 

Eu știu ce e bine pentru noi,

Trebuie să fim întotdeauna doi, 

Să nu privim niciodată înapoi,

Să privim doar spre viitor, 

Iubitul meu nemuritor!

Amândoi avem nevoie de iubire,

Nu trebuie să ne tăiem craca subțire 

De sub picioare, trebuie să fim uniți 

Ca să putem supraviețui 

În lumea asta mare, 

Plină de speranțe înșelătoare...

Iubite, fii barca mea de salvare, 

Du-mă la țărm, căci eu,

 Cu tine în gând adorm și mă trezesc,

Pe zi ce trece, mai mult te iubesc!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri